Inimile sparte pentru a revendica terenul pierdut îți deschid din nou inima

Din moment ce nu eram fotbalist, ne-am întâlnit după prânz la teiul din centrul satului. Ciocănitul a fost o distracție preferată printre noi, care nu sunt fotbaliști. Ai nevoie doar de câteva bușteni pentru a-l fixa. Fiecare jucător își alege propriul jurnal. Ar trebui să fie confortabil să țineți astfel încât să puteți ținti și să loviți bine. Un alt buștean este instalat la aproximativ șapte metri distanță. Aici se bazează miza jucătorilor. Astăzi fiecare jucător ar pune 10 cenți pe factură. Acum este rândul primului ciocănitor. El stă în spatele marcajului de frontieră și încearcă cu mult impuls să-și arunce jurnalul personal de aruncare, care este ținut în mână, de jos cu mult impuls la factura permanentă, cu angajamentul tuturor. Dacă îi lipsește, pune încă 10 cenți pe jurnalul de miză. Acum vine următorul etc. Oricine marchează poate păstra miza. Toată lumea pune din nou încă 10 cenți pe lemn. Am jucat des până ne-am hrănit. Întrucât majoritatea dintre noi erau băieți țărăniști, trebuia să fim acasă în jurul orei 16:00 pentru a lucra în hambar. uită la TV Nu aveam cu toții televizor acasă. Deci, dacă doream să ne uităm la televizor, trebuia să ne întrebăm vecinii dacă putem veni să ne uităm la televizor. De obicei ni se permitea să facem acest lucru. Părinții lui Zehs Doris aveau un televizor. Dar și Schobers Wilhelm. Îmi amintesc că, înainte de o emisiune, de obicei turnul TV z. B. din Stuttgart a fost arătat. Când va începe în sfârșit lecția copiilor? Stăteam așteptați unul lângă celălalt pe canapea și nu aveam alte cerințe decât să ne uităm la televizor.
Fumând în câmpul de porumb Într-o duminică după-amiază, noi băieții am cumpărat un pachet de trabucuri White Owl. Am vrut să știm ce gust are fumatul. Ne-am camuflat proiectul într-un câmp de porumb în direcția barajului. În mijlocul câmpului, sub plante de porumb înalte de doi metri, tuturor li s-a dat un trabuc. Aprinderea trabucului cu chibritul și....